Home STIRI ACTUALITATE Terapia cu animale, un remediu pentru persoanele cu dizabilități

Terapia cu animale, un remediu pentru persoanele cu dizabilități

by Mircea Marinescu
4 minute timp de citit

Zooterapia sau terapia care utilizează animale se bazează pe ideea că prezența unui animal și interacțiunea cu acesta poate să reprezinte un element liniștitor în viața unui pacient care suferă de un handicap sau o afecțiune medicală gravă.

Florence Nightingale, cunoscută pentru dezvoltarea tehnicilor medicale moderne și implicarea sa în Războiul Crimeei a fost însoțită mereu de o broască țestoasă în timpul activităților sale, tocmai pentru că s-a observat că prezența unui animal poate diminua starea de anxietate a soldaților răniți. O situație similară s-a întâmplat și în cazul unui psihpterapeut american care și-a dat seama în anul 1950 de influența liniștitoare a câinelui asupra pacienților cu autism, și, prin urmare, a decis să inițieze psihoterapia facilitată de câine, așa cum se prezintă în Le Figaro.

În țările anglo-saxone se utilizează destul de mult tehnicile de terapie cu ajutorul animalelor,  în ciuda lipsei unor studii care să valideze această abordare. Zooterapia include mai multe tipuri de terapie ce fac apel la animale, dar rămâne totuși o metodă destul de controversată chiar și în țările în care este folosită. Astfel că s-au răspândit și păreri contra, prin care se acuză că această practică produce un risc pentru sănătatea pacienților și se pune în pericol viața animalului pentru un efect pe care unii specialiștii îl aseamănă numai cu efectul placebo și autosugestia. Totuși, fără date științifice obiective, utilizarea acestei metode este o chestiune de convingere și ține de experiența personală a terapeutului care joacă un rol determinant.

În practica medicală,  terapia cu animale se utilizează cel mai mult în cazul persoanelor vârstnice. În căminele de bătrâni și în centrele de îngrijire paliativă ajung câini și chiar pisici din asociații pentru animale, tocmai în scopul de a-i  încuraja pe bâtrâni să iasă din camerele lor și să învingă teama de singurătate. Pacienții mângâie animalele, se interesează de modul lor de viață și chiar si după mult timp de la vizita lor încă discută despre ele, se arată într-un articol din ziarul Le Figaro. Animalele nu numai că-i ajută să-și ridice moralul, dar îi determină și îi forțează să se deplaseze mai mult și să-și mențină activitățile fizice regulate. Mai mulți medici recomandă la bătrânețe adopția unui câine mai ales pentru cei care se simt izolați, deoarece le oferă un motiv de a se ridica cu gândul că animalul are nevoie de hrană, de plimbare și pentru că în felul acesta pot socializa cu alte persoane care au aceeași preocupare.

Specialiștii din Franța vorbesc mai degrabă despre medierea animală și recunosc că rolul necuvântătoarelor este de a îmbunătăți calitatea vieții omului și reprezintă un mijloc intermediar de îngrijire. De exemplu, câinii ghid nu pot vindeca orbirea, dar pot facilita sarcinile de zi cu zi și reduc astfel povara unui handicap. Alte rase de câini îi  pot ajuta pe pacienții cu dizabilități motorice să stingă lumina,  să deschidă frigiderul sau să ridice telecomandă căzută sub canapea. În cele din urmă, utilizarea cailor pentru a ajuta copiii care sunt imobilizați, de obicei, într-un scaun cu rotile poate  aduce un zâmbet pe fața lor, și, de asemenea, și pe a celor care îi însoțesc și care de multe ori se simt neputincioși în a-i ajuta.

 

Surse:  LeFigaro.fr, www.sănătatebuzoiană.ro.

Abonează-te pe:euro-stiri.net news

Alte știri

Euro-Stiri.net foloseste cookie-uri proprii si ale tertilor. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Accept Read More