În circulara din iunie, Laudato Si` – Despre îngrijirea casei noastre comune, Papa Francisc a criticat dur consumerismul și dezvoltarea iresponsabilă din societățile capitaliste, atrăgând atenția asupra degrădării mediului înconjurător și schimbărilor climatice cauzate de acestea. Laudato Si se citește ca o acuzate punct cu punct a paradigmei economice moderne ce presupune o continuă și nesfârșită creștere economică. Ideile expuse în acestă lucrare au fost criticate de economiști din ambele tabere politice, atât de stânga cât și de dreapta, iar Papa Francisc nu are neapărat o pregătire de economist (are studii de chimie). Totuși paradigma expusă în această circulară poate fi fundamentată în teoriile economistului de origine română Nicholas Georgescu-Roegen, părintele teoriei bioeconomice.
Opera lui Nicholas Georgescu-Roegen (1906-1994) are un puternic ecou în circulara Papei, și poate pentru problemele secololui XXI, deși teoriile sale lipsesc aproape complet din programa de lecturi obligatorii ale studenților de economie. Încă de la începutul carierei sale, Georgescu-Roegen a fost apreciat de unii dintre cei mai importanți economiști ai vremii. Joseph Schumpeter, cel care i-a fost mentor la Hardvard în anii `30, a dorit să-l recruteze în echipa sa profesorală în ideea elaborării unui nou tratat teoretic împreună. Paul Samuelson, deținătorul premiului Nobel și considerat părintele teoriei economice moderne, era un admirator al acestuia, caracterizându-l ca fiind „o minte sclipitoare” și „un savant pentru savanți, un economist pentru economiști”. Georgescu-Roegen a avut o serie de contribuții originale în cadrul teoriei economice, însă cea mai importantă rămâne aplicarea teoriilor științifice ale termodinamicii – în special a legilor entropiei, la o teorie economică ce la acea vreme părea că își pierde rigoarea științifică.
Georgescu-Roegen a articulat o viziune economică în care legile fizicii sunt luate în considerare, cartea sa din 1971, The Entropy Law and the Economic Process, descrie în mod matematic cum activitatea economică a societății conduce în mod inevitabil la „degradarea mediului”. „Un economist neortodox – ca mine – ar spune că ceea ce intră într-un proces economic reprezintă resurse naturale valoroase, iar ceea ce este îndepărtat reprezintă deșeuri lipsite de valoare” a scris acesta. La rândul lui Papa Francisc s-a exprimat: „Pământul, casa noastră, începe să arate din ce în ce mai mult cu o imensă groapă de gunoi”. Această evoluție este consecința inevitabilă, considera profesorul Georgescu, a legii a doua a termonidamicii, pe care o parafraza astfel: „În natură există o tendință constantă pentru ca ordinea să se transforme în dezordine”. În alte cuvinte, entropia – o măsură pentru dezordine – într-un sistem izolat deschis este mereu în creștere. Ceea ce înseamnă că putem aplica energie pentru a crește gradul de ordine într-un sistem închis, dar astfel o parte din această energie întotdeauna se va pierde sub formă de căldură. Iar aceasta nu va putea fi refolosită niciodată. Dezordinea rezultată este descărcată în universul larg. Lumea fizică tinde către haos într-un proces ireversibil.
Georgescu a pornit de la acest fapt pentru a arăta că economia – ce este parte a universului fizic – nu face excepție de la această lege. Activitatea economică, în principiu, se traduce în adunarea de materii prime și utilizarea de energie pentru a crea produse și servicii. Ea are două produse secundare: satisfacția umană (ideal) și poluarea. Iar cea din urmă, conform Legii Entropiei, este de neevitat. Totul evoluează de la o stare în condiții de entropie joasă la una cu entropie ridicată. Ceea ce susține prof. Geaorgescu este că limitele creșterii economice sunt în fapt, în natura lumii fizice. Iar aici zace și eroarea economiștilor moderni, în a confunda lumea reală cu „Grădina Edenului” (i.e. o lume ideală unde legile termodinamicii nu se aplică). Majoritatea economiștilor asumă că putem depăși problema resurselor finite ce ne sunt la dispoziție (entropie scăzută) cu ajutorul tehnologiei. În aceste modele, (entropia ridicată) poluarea este pur și simplu considerată o externalitate.
Pentru prof. Georgescu acest optimism tehnologic este caraghios, o eroare a unei gândiri lineare. Departe de a fi extern sau periferic, reziduurile reprezintă punctul central al teoriei acestuia asupra direcției noastre ca specie. Contează foarte mult, după cum afirma acesta, faptul că nu poți consuma aceeași grămadă de cărbune de două ori. Pentru că entropia măsoară rata la care resursele folositoare devin indisponibile pentru procesul economic, este folositoare și pentru a măsura cât de bine gestionăm resursele finite, prețioase și cât de eficient le folosim pentru a spori satisfacția umană – scopul ultim al unei economii. Spre exemplu, Papa Francisc nu crede că ne descurcăm foarte bine în această măsură: „…sistemul nostru industrial, la sfârșitul unui ciclu de producție și consum, nu a dezvoltat încă capacitatea de a absorbi și refolosi deșeurile”. Problema pe care o subliniază acesta este că schimbările în lumea fizică amenință să depășească capacitatea tehnologiei de a ține pasul cu aceasta. Iar rata la care poluăm atmosfera cu dioxid de carbon și schimbările climatice rezultate din acest proces este doar unul din multiplele aspecte ale entropiei. Iar aceasta este și una dintre concluziile profesorului Gerogescu, acțiunile noastre și sistemul economic actual ce produce o cantitate imensă de reziduuri limitează opțiunile la dispoziția generațiilor viitoare și ale celor mai defavorizați dintre noi.
Astfel, Papa Francisc afirmă în circulara sa „producția nu este întotdeauna rațională, și de regulă este legată de variabile economice ce oferă unor produse o valoare ce nu corespunde în mod necesar valorii lor reale”. În aceeași idee profesorul Georgescu susține că „doar economiștii încă mai pun carul înaintea cailor atunci când susțin că problemele omenirii pot fi eliminate dacă prețurile sunt corecte. Adevărul este că doar dacă valorile noastre sunt corecte atunci și prețurile vor fi cele corecte”.
Deși cel mai probabil Papa Francisc nu i-a studiat teoriile lui Nicholas Georgescu-Roegen, asemănările dintre modelele celor doi sunt numeroase, ambii fac un apel la austeritate în ceea ce privește consumul în societatea noastră, ambii cer o revizitare a valorilor pe care este clădit sistemul nostru economic.
Întregul articol poate fi citit aici.
Sursa: Jonathan Mingle, Qz.com.
