Orezul este un aliment foarte bogat caloric datorită conținutului ridicat de amidon, ce este transformat de organismul uman în glucoză și zaharuri. Prin modificarea procesului de gătire, se poate schimba tipul de amidon din acest aliment, pentru a fi mai puțin nesănătos.
Orezul este unul din ingredientele esențiale a bucătăriilor multor țări. În Asia în special, unde aproximativ 90% din întreaga cantitate de orez din lume este consumată, acesta este prezent aproape la fiecare masă. Popularitatea acestui aliment se datorează în principal faptului că este maleabil – se potrivește bine cu diferite feluri de mâncare, și în al doilea rând, este relativ ieftin. Dar, asemenea altor alimente bogate în amidon, acesta nu este foarte sănătos. În fapt, consumul de orez alb a fost corelat cu creșterea riscului de diabet. 250 de grame de orez preparat au aproximativ 200 de calorii, majoritatea sub formă de amidon, ce este transformat în zaharuri, și acestea cel mai adesea se depun sub formă de grăsime în corpurile noastre.
Câțiva cercetători în chimie au descoperit că există o metodă de a prepara acest aliment astfel încât numărul caloriilor să fie redus la jumătate prin doar câția pași simplii, totul având la bază o manipulare chimică.
„Ceea ce am făcut a fost să gătim orezul în mod obișnuit, dar atunci când apa fierbe, înainte să adăugăm orezul, am adăugat ulei de cocos – aproximativ 3 procente din masa întreagă a orezului gătit. Când a fost gata l-am lăsat în frigider la răcit pentru 12 ore. Asta e tot.” A declarat Sudhair James, când și-a prezentat cercetările preliminare în cadrul unei seminar organizat de Societatea Chimiștilor din America. „Uleiul interacționează cu amidonul din orez și îi schimbă arhitectura,” a continuat acesta, „iar răcirea ajută procesul de conversie. În final, rezultatul este o masă mult mai sănătoasă.”
Pentru a înțelege cum funcționează acest proces trebuie să înțelegem puțină chimie alimentară. În primul rând, trebuie spus că nu toți amidonii sunt la fel în ceea ce privește efectul lor general negativ. Unii, cunoscuți ca amidonii digestivi, sunt caracterizați de faptul că durează puți pentru organismul uman să îi digere, și sunt repede transformați în glucoză, și mai târziu în glicogen. Excesul acesta de glicogen sfârșește prin a se adăuga taliilor noastre, dacă nu facem destul efort să ardem toată această energie în exces. Celelalte tipuri de amidon, numite amidoni rezistenți, datorită faptului că îi ia mult mai mult timp organismului nostru pentru a îi digera, nu sunt convertite în glucoză sau glicogen pentru că nu avem capacitatea pentru a le digera și de aceea în final rămân mai puține calorii. Un număr mare de cercetări științifice arată că prin shimbarea modului în care un aliment este preparat este posibilă modificare tipului de amidon din care acesta este format. De exemplu, cartoful trece de la a avea tipul bun de amidon la cel mai puțin sănătos atunci când este gătit.
Sursa: Washington Post
