În presă s-a vorbit mult despre un aşa-zis colaps temporal datorat scurtării timpului şi care ar prevesti sfârşitul lumii. Cea mai disputată afirmaţie a fost următoarea: "Frecvenţa de rezonanţă Schumann creşte neîncetat, astfel încât o zi nu mai are 24 de ore, ci doar 16 sau mai puţin. În anul 2012, frecvenţa acestui fenomen va fi atât de mare, încât natura nu va mai putea ţine pasul şi va veni sfârşitul lumii, prin dispariţia noţiunii de timp.”
Concluziile cu privire la iminentul sfârşit s-au tras din explicaţiile oamenilor de ştiinţă care au studiat rezonanţa electromagnetică şi au verificat-o în mod experimental. Geofizicienii contemporani consideră că ziua s-a scurtat şi mai are doar 16 ore din 24.Oamenii de ştiinţă afirmă că nu e doar o impresie de simţ comun că timpul trece mai repede sau că ziua e mai scurtă decât în urmă cu câţiva zeci de ani. Explicaţia oferită este că Rezonanţa Schumann s-a accelerat de la 7,8 Hz la 12,5 Hz. Un geofizician a oferit explicaţii şi cu privire la dilema de ce ceasul arată tot atâtea ore deşi ziua s-a scurtat la 16 ore.
Lee Smolin spune că " ceea ce nu înţelege omul este că, fiind în timp, facem totul mai repede, acesta fiind comprimat ca un balon care dacă este umflat şi scrii ceva pe el cu markerul, vezi literele mari şi largi, dar daca se dezumflă se strânge scrisul. Aşa este şi timpul sau spaţiul nostru 3D, care se poate măsura în această rezonanţă energetică Schumann". Pe o durată de mii de ani, Rezonanta Shumann a avut valoarea constantă de 7,8 Hz dar s-a constatat accelerarea rapidă a undelor electromagnetice începând cu anul 1980.
Fenomenul cunoscut sub denumirea de "Rezonanţă Schumann" a fost prezis de fizicianul Winfried Otto Schumann în 1952. Prin metode experimentale, au fost puse în evidenţă frecvenţele de rezonanţă Schumann la valori de 7,83 Hz, 14,3 Hz, 20,8 Hz, 27,3 Hz şi 33,8 Hz. Potrivit unora dintre teoriile oamenilor de ştiinţă, curgerea timpului terestru se va accelera în continuare pana la apropierea de "punctul zero", punct care presupune inversarea polilor magnetici ai Pământului.
Valorile frecvenţelor de rezonanţă produse de undele electromagnetice nu sunt însă fixe. Ele sunt sub influenţa condiţiilor atmosferice dar sunt influenţate şi de numărul de descărcări electrice din intervalul de timp analizat de cercetători. Potrivit unor declaraţii NASA demersurile experimentale infirmă modificări ale frecvenţelor de rezonanţă Schumann în sensul unei creşteri continue care să poate fi pusă în evidenţă şi care să determine un colaps temporal apocaliptic.
Scientia relatează că organisme ale căror posibilităţi tehnice şi credibilitate ştiinţifică nu poate fi pusă la îndoială nu au semnalat o modificare semnificativă a frecvenţei de rezonanţă Schumann deşi aceasta este în modificare continuă.
Aceiaşi sursă arată că "undele electromagnetice din gama ELF pot fi recepţionate doar cu antene şi receptoare special concepute, având în vedere că lungimea lor de undă este extrem de mare şi nivelurile de câmp extrem de mici. Un alt impediment legat de punerea lor în evidenţă este imediata lor apropiere (ca interval de frecvenţe) de câmpurile create de reţelele de distribuţie a energiei electrice care în Europa operează pe o frecvenţă de 50 Hz iar în multe alte ţări ale lumii, pe o frecvenţă de 60 Hz. De aceea, de multe ori cercetătorii sunt obligaţi să extragă informaţiile utile din semnale ce sunt practic "înecate" în zgomot”.
Potrivit concluziilor lui Albert Einstein, spaţiul şi timpul sunt inseparabile iar perceperea subiectivă a timpului şi a spaţiului este importantă pentru organismele vii care filtrează dimensiunea spaţial-temporală prin propriul creier. În raport cu factorii din mediu, doar creierul uman poate modifica percepţia subiectivă a scurgerii timpului. Pentru a confirma dilatarea temporală a timpului, cercetătorii de la NIST National Institute of Standards &Technology au studiat şi comparat două din cele mai bune ceasuri atomice din lume, pe baza teoriei relativităţii restrânse a lui Einstein.
Cele două ceasuri atomice au fost decalate spaţial pe verticală la 33 cm unul de celălalt. Potrivit ziare.com: "Cel mai clar exemplu de dilatarea timpului de până acum este al ceasurilor atomice sincronizate la femtosecunda (0.000000000000001 secunde sau 10 la puterea -15) puse fiecare în avioane supersonice care se deplasează la viteze diferite. În avionul care zboară mai repede, ceasul rămâne în urma faţă de celălalt, deci timpul "se dilată".
În consecinţă, Paul Langevin a propus paradoxul gemenilor. Un geamăn devine astronaut şi pleacă în cosmos cu o navetă care zboară aproape de viteza luminii pentru câteva minute. La intoarcerea sa pe Pământ astronautul revine neschimbat dupa cele câteva minute de zbor cosmic, şi îşi găseşte fratele bătrân şi lumea schimbată, pentru că timpul s-a scurs diferit pentru cei doi".
Sursa: reporterul.ro, scientia.ro, ziare.com
