Într-un articol de opinie publicat în cunoscutul cotidian londonez se atrage atenția asupra faptului că migrația în Europa va continua să fie o constantă a anilor următori. Acest lucru va reprezenta un test pentru valorile liberale ce domină democrațiile occidentale, în special datorită valorilor conservatoare ce tinde să caracterizeze valul de imigranți ce se va stabili pe continentul european.
Această posibilitate a unui val constant și semnificativ de imigrați spre Europa este susținută de cauze geo-politice și economice, ce caracterizează diferențele dintre prospera zonă Euro și instabilitatea de la granițele acesteia.
„Actuala criză a imigranților este determinată de războaiele din Orientul Mijlociu. Dar sunt și alte condiții importante în joc ce vor face ca problema imiganților spre Europa să rămână o problemă acută mult timp după ce războiul din Siria se va sfârși.
Europa este un continent bogat, dar cu o populație îmbătrânită și în stagnare. În contrast, populațiile din Africa, Orientul Mijlociu sau Asia de Sud sunt mult mai tinere, sărace și în creștere demografică. În punctul culminant al perioadei imperialiste, în 1900, populația țărilor europene reprezenta cam 25% din populația globului. Astăzi, cei 500 de milioane de locuitori ai Europei reprezintă doar 7% din totalul populației. În contrast, Africa are peste 1 miliard de locuitori, iar conform Națiunilor Unite, va avea peste 2,5 miliarde în anul 2050. Populația Egiptului s-a dublat din anul 1975, ajungând azi la peste 80 de milioane. Populația Nigeriei era de 50 de milioane în 1950, iar acum e peste 180 și se prevede să ajungă la peste 400 în anul 2050.”
Nu e doar o inversare a trendului istoric reprezentat de Europa colonialistă, dar avem și aceleași mecanisme de „migrație în lanț”. Pentru că atunci când vechii europeni au migrat în noile continente, precum America sau Argentina, de regulă un membru al unei familii pleca inițial și după ce reușea să se acomodeze, să trimită bani acasă, ceilalți membrii ai familiei îl urmau. Acum, aceste lanțuri vin în direcția opusă, din Siria spre Germania, din Maroc spre Olanda sau din Pakistan spre Marea Britanie.
Poziția Uniunii Europene până acum a fost că, deși imigranții pot cere azil, „imigranții economici” trebuie să se întoarcă de unde au venit. Însă, se argumentează în continuare, acestă strategie are puține șanse de reușită în oprirea valului de imigranți datorită câtorva motive.
„În primul rând, este probabil ca numărul țărilor afectate de război și instabilitate în vecinătatea continentului european să crească, de exemplu există temeri cu privire la instabilitatea Algeriei. În al doilea rând, majoritatea celor desemnați ca imigranți economici nu părăsesc Europa, în Germania doar 30% din cei ce nu primesc azil părăsesc țara. Iar în final, odată ce populația imigrantă se stabilește în țara gazdă, dreptul la „întregirea familiei” va asigura continuitatea valului de imigranți.”
Aceste schimbări demografice nu vor avea neapărat consecințe negative, ele vor reprezenta cu siguranță o injecție de dinamism și tinerețe din punct de vedere economic pentru continentul european, însă ceea ce ridică semne de incertitudine este cum se vor acomoda politic noii locuitori. Aceștia, cel mai adesea, vin cu vederi conservatoare în ceea ce privește feminismul sau minoritățile sexuale, arii unde valorile Europei sunt clare și esențiale pentru aceasta, iar care va fi noul echilibru în această privință rămâne de văzut.
Sursa: Financial Times.
