Lawrence Summers este profesor de economie la Harvard University, fost secretar pe economie între anii 1999-2001, și consultant economic al președintelui Obama între anii 2009 și 2010. În ultimul său articol din Washington Post, acesta avertizează că volatilitatea recentă a piețelor de capital reprezintă un semnal de alarmă cu privire la evoluția economică următoare, și că băncile centrale trebuie să fie pregătite pentru a face față unei noi perioade dificile.
În ceea ce privește evoluția piețelor actuale, acesta remarcă că de regulă la sfârșit de an piețele sunt relativ voatile, pentru că mulți investitori sunt fie în vacanțe iar cei cu pierderi caută să scape de ele pentru a începe un nou an liberi de ele. Însă anul acesta piețele din Statele Unite și cele din Europa au închis cu scăderi semnificative, în ciuda știrilor pozitive venite de pe piața muncii din State. Pe piețe, a fost o săptămână negativă dominată de declinul dramatic al piețelor chineze și al monedei acesteia, cât și a scăderilor continue a prețului petrolului chiar și pe fondul tensiunilor dintre Arabia Saudită și Iran.
Întrebarea premergătoare pe care o ridică economistul american privește cât de mult ar trebui să fie îngrijorate autoritățile financiare de aceste știri negative ce vin din piețe? Și, ar trebui centrele de decizie să fie îngrijorate de posibilitatea unei răciri a economiei globale datorate problemelor Chinei?
În ceea ce privește capacitatea peițelor financiare de a prezice evoluția economiei, acesta consideră că gradul de voalitate ridicat al unei piețe este fără îndoială așa relativ la fundamentele pe care le tranzacționează. Deși autoritățile și policymaker-ii nu trebuie întotdeauna să se ghideze după variațiunile zilnice ale piețelor, semnalele pe care acestea le transmit cu privire la sănătatea pe termen lung a unei economii trebuie avute în vedere. Și asta în special pentru că acestea surprind viziunea agregată a unui număr foarte mare de participanți și pentru că ele, spre deosebire de economia statistică care se ocupă doar de faptele trecute, în mod constant cuprind ți estimări cu privire la evoluția viitoare a stărilor de fapt. Sunt precum canarii în minele de cărbuni, foarte folositoare în a trage un semnal de alarmă atunci când condițiile se schimbă, spune acesta.
Cu atât mai mult semnalele de alarmă ale piețelor trebuie luate în considerare cand ele sunt constante și provin de la mai multe piețe, continuă Lawrence Summers.
„Săptămâna trecută a fost marcată de mișcri negative masive pe piața chineză, și deși acestea ar putea reflecta doar o combinație între psihologia piețelor și un răspuns nesigur din partea autorităților chineze, iar reacția negativă de pe marile piețe internaționale să fie doar un efect de turmă, eu mă înndoiesc.
În ultimul an, aproape 20% din creșterea economică a Chinei așa cum este ea raportată în statisticile oficiale, s-a datorat sectorului financiar, care s-a dezvoltat până la punctul în care este la fel de mare, relativ la PIB, cu cel din Marea Britanie, iar nivelul de îndatorare al Chinei este unul extraordinar de ridicat. Acesta reprezintă cu greu un caz de creștere economică sănătoasă sau sustenabilă.
În ultimii ani creșterea economică a Chinei s-a datorat în special investițiilor în infrastructură, între anii 2011 și 2013 China a tunat mai mult ciment și beton decat Statele Unite în tot secolul XX. Și acest tip de creștere este unul nesustenabil, și chiar dacă va fi înlocuit de creșterea serviciilor interne, piața internațională de resurse prime va avea de suferit odată cu scăderea cererii din partea Chinei.
Experiența sugerează că cel mai bun indicator al stării unei economii este dat de deciziile pe care cetățenii acesteia le iau cu privire la capitalul autohton – dacă să fie exportat sau investit intern. Iar motivul pentru care yuan-ul chinez se află sub presiune este pentru că majoritatea cetățenilor chinezi caută să-și mute economiile peste granițe.”
Problemele economiei chineze prezintă serioase riscuri și pentru economia Americii sau cea a Europei, pentru că dacă, în trecut, fluctuațiile economiei globale putea fi balansate pe plan național prin politici monetare, acum când ratele dobânzilor sunt aproape de zero aceste politici nu mai sunt disponibile, a concluzionat cunoscutul economist.
Sursa: Washington Post
