Cunoscutul săptămânal economic susține într-una din analizele sale că una din problemele majore ale economie americane o reprezintă lipsa concurenței, lucru evidențiat în principal de rata uriașă a profiturilor marilor corporații. Acest fapt se poate observa și în pierderea încrederii în ideea visului american, „acum oportunitățile sunt vazute ca apanajul elitelor: două treimi dintre americani cred că economia este aranjată în favoarea intereselor speciale. Iar optimismul s-a transformat în furie. Această nemulțumire alimentează insurgențele lui Donald Trump sau Bernie Sanders și explică slăbiciunile unui insider precum Hillary Clinton”, scriu cei de la The Economist. Lucru susținut și de faptul că rata profitului corporațiilor americane este cu 40% mai mare pe teritoriul SUA comparativ cu veniturile de peste hotare, iar raportul total al profiturilor raportate la PIB este la un nivel record.
După cum afirmă în continuare cei de la The Economist, o asemenea rată ridicată a profitului „poate fi explicată fie ca urmare a unor invenții importante sau a unor investiții înțelepte pe termen lung, însă ea ridică suspiciuni prin persistența ei. O firmă americană foarte profitabilă are 80% șanse să rămână așa și peste zece ani. În anii 1990 aceste șanse erau de 50%. Unele companii sunt capabile să mențină o astfel de excelență, dar ar fi de așteptat ca majoritatea să-și vadă profiturile diminuate de către concurență”. Problema principală a unei rate înalte a profitului vine din faptul că dacă acesta nu este reinvestit de către companii sau reintrodus în circuitul economic de către acționari afectează în mod negativ nivelul cererii. Cifrele arată că surplusul de lichidități generate domestic de către companiile americane peste bugetele de investiții este de aproape 800 miliarde $ anual, sau 4% din PIB. Iar sistemul de impozitare le încurajează să mențină profiturile externe peste hotare. În plus, ”o rată a profiturilor anormal de ridicată încurajează inegalitatea dacă sunt urmarea unor prețuri constant ridicate sau a unor salarii stagnante. De exemplu, dacă firmele americane ar micșora prețurile astfel încât rata profiturilor să revină la cote normale istorice, atunci facturile consumatorilor ar scădea cu 2%. Iar dacă asemenea cote înalte de câștig nu atrag noi participanți pe piață, acest lucru poate însemna că firmele actuale abuzează de poziții de monopol, sau se folosesc de lobby pentru a înăbuși competiția. Asta ar însemna că jocul pieței este într-adevăr viciat”.
Una din soluțiile la această problemă, a nu face nimic și a lăsa evoluția economică să-și continue cursul, așa numita „distrugere creativă” – nu pare o alternativă viabilă în aceste condiții, consideră editorii de la The Economist, și datorită faptului că acest proces este unul lent, iar următoarea eră ce se întrevede a big data și a roboților este încă departe în viitor. În plus, evoluția ultimilor ani a arătat că marile corporații tind să devină și mai dominante pe piață – aproape 10% din economia americană este dominată de doar câteva firme, iar din anul 2008 un val de fuziuni între aceste companii gigant, cifrate la aproape 10 trilioane $, nu a făcut decât să crească nivelul de concentrare în piață. Acest val de fuziuni a generat profituri de peste 150 miliarde $, iar doar o mică parte di această sumă s-a îndreptat și către consumatorii de rând. Apariția acestor companii gigant, cu poziții dominante pe piață are rolul de a diminua gradul de concurență – „iar acesta este unul dintre motivele pentru care rata creerii de noi firme mici în Statele Unite este la cel mai mic nivel din anii 1970 încoace”, după cum susțin cei de la The Economist.
Din păcate, după cum sugerează în continuare autorii analizei, majoritatea soluțiilor propuse de către politicieni nu ar face decât să înrăutățească lucrurile. „O creștere a impozitelor nu ar face decât să afecteze nivelul de investiții. O creștere a salariului minim ar descuraja crearea de noi locuri de muncă. Iar o politică de protecționism nu ar face decât să protejeze și mai mult firmele dominante.”
Soluția mult mai fericită ar consta însă în măsuri de încurajare a concurenței. Printre acestea ar fi modernizarea legislației anti-trust, o legislație mult mai actuală și care să vizeze consumatorii în privința fuziunilor dintre corporații, legile de copyright și patente ar trebui modificate astfel încât aceste companii să nu se mai bazeze atât de mult pe extragerea de rente, iar marii giganți precum Google sau Facebook ar trebui supravegheați să nu devină monopoluri pe piață.
Sursa: The Economist.
