Începutul unui nou an este momentul în care mulți dintre noi ne gândim să urmăm o dietă, fie pentru a scăpa de kilogramele în plus recente, ca urmare a sărbătorilor de iarnă, fie ne gândim că acesta este un bun moment să încercăm din nou să ajungem la greutatea dorită. Problema este că cei care studiază serios acest fenomen, cu instrumente știițifice, spre deosebire de cei care fac parte din această industrie a dietelor și care au un interes financiar deci, împărtășesc părerea unanimă nu doar că ele nu funcționează dar că sunt și dăunătoare sănătății noastre.
De la dieta Atkins, ce era populară acum câțiva ani, la dieta paleo ce pare a fi populară la ora actuală – și care are la bază ideea de a avea o alimentație asemănătoare cu primii oameni, lista acestor mode dietare este o lungă listă de idei eșuate. În loc să ne așteptăm ca următoarea dietă ce va fi popularizată să reprezinte soluția magică, nu este logic să ne întrebăm de ce nu am descoperit până acum această dietă miracol?
Profesorul în psihologie, Traci Mann, de la Universitatea din Minnesota, ce studiază acest fenomen de peste 20 de ani, în noua ei carte pe această temă, subliniază mecanismele psihologice și biologice ce fac ca diversele planuri dietare să fie ineficiente în a ne ajuta să slăbim.
În primul rând datele statistice arată că dietele pur și simplu nu funcționează. Un studiu amanunțit, ce incorporează meta data de la mai multe studii statistice, arată că majoritatea celor care au urmat o anumită dietă au redobândit kilogramele pe care le pierduseră inițial. „Atunci când urmează o dietă, persoanele tind să dea jos între 5 și 10% din greutatae corporală în primele șase luni de dietă, însă în următorii ani greutatea piedută inițial este readăugată, cel mai adesea cu mult mai mult decât s-a pierdut inițial” a concluzionat profesorul Mann. „Studiile indică că faptul de a urma o dietă este un bun indicator al câștigării în greutate” a completat un alt autor al studiului. Cele mai negative studii sugerează că doar 5% din cei ce urmează o dietă reușesc să-și mențină greutatea dorită.
În legătură cu acest aspect, profesorul Traci Mann subliniază o eroare comună în a identifica adevărata problemă. Aceasta afirmă că „atunci când oamenii reușesc să dea jos câteva kilograme cu ajutorul unei diete, ei se grăbesc să clasifice dieta ca un succes. Dar atunci când aceste kilograme sunt readăugate ei nu mai spun că dieta nu a fost bună, ci că ei sunt cei care au dat-o în bară. Acest lucru nu este corect. Și această etapă face parte din dietă.”
Iar lucrurile stau astfel datorită modificărilor biologice pe care dietele le au asupra organismelor noastre.
„Prima dintre acestea este neurologică. Atunci când cineva urmează o dietă, este mult mai probabil ca acesta să observe mâncarea. În principiu, creierul uman devine extre sensibil la mâncare. Nu e vorba doar că mâncarea ne acapareaza mai mult din atenție, dar ea ne pare mai apetisantă și mai tentantă. Pentru creierul nostru are o valoare mai mare. Lucrul căruia îi încerci să reziști devine mai irezistibil.
Apoi sunt schimbări hormonale. În timp ce pierdem din grăsimile corpului, proporțiile de hormoni din organism se schimbă. Nivelul hormonilor care ne fac să ne simțim sătui scade, în timp ce hormonii care ne fac să ne simțim flămânzi crește. Astfel încât devine mult mai probabil să ne simțim flămânzi mai des și mai probabil să ne simțim sătui cu aceeași cantitate de mâncare. Deci vom tinde să mâncăm mai mult.
Iar apoi intervin schimbările în metabolism. Când ne oprim din a mânca, metabolismul încetinește iar organismul tinde să folosească caloriile în cel mai eficient mod cu putință. Ceea ce este un lucru bun în cazuri de foamete, dar nu este atât de optim pentru cazurile în care încercăm să pierdem din greutate. Odată ce organimul se obișnuiește cu un consum scăzut de calorii, orice exces este depus imediat, lucru nu tocmai ideal atunci când scopul nostru este să slăbim.”
Un alt aspect important este faptul că mulți promotori ai acestor diete pun accentul, ca răspuns la aceste mecanisme de răspuns ale organismului uman, pe voința, capacitatea de determinare a individului. Autoarea ne atrage atenția că este o eroare de logică să asemuim voința sau capacitatea de determinare, willpower, din domenii precum studiul academic de exemplu cu cea necesară în a urma cu succes o dietă. Atunci când înveți pentru un examen și faci o pauză de 10 minute pentru a vedea ce mai zic prietenii pe facebook nu pierzi tot ce ai învațat până în acel moment. Însă când e vorba de voința de a rezista unei tentații culinare, nu contează faptul că ai rezistat de 20 de ori, dacă în final ai cedat atunci tot efortul inițial e în van. În plus, această capacitate de a fi rezoluți nu este nelimitată, avem nevoie de ea și în alte momente ale vieții noastre, și poate nu merită să o irosim investind într-o dietă.
Concluzia este că dacă dorim să pierdem din kilogramele în plus ar fi mai indicat să ne uităm spre alte mijloace și să nu persistăm în dietă după dietă în speranța că următoarea se va dovedi cea salvatoare.
Sursa: Salon.com, Washington Post.
