Inegalitatea nu reprezintă doar o temă populistă, cum greșit se sugerează prin analizele economice din țara noastră, deși deseori reprezintă o temă centrală politică – a se vedea campaniile politice ale lui Hillary Clinton sau Bernie Sanders până la adresele lui Papa Francis cu privire la inegalitatea globală. În vara lui 2015, Fondul Monetar Internațional a făcut pulic un studiu cu privire la cauzele și consecințele creșterii inegalității. Autorii atrag atenția că pe lângă gama largă de probleme cunoscute, guvernele ar trebui să fie preocupate și de efectele inegalității asupra creșterii economice. Aceștia estimează că o creștere de un punct procentual a veniturilor a celor mai înstăriți 20% echivalează cu o scădere economică de 0,08 puncte procentuale pe o perioadă de 5 ani, iar creșterea veniturilor celor mai amărâși 20% aduce creștere economică.
Cum anume afectează inegalitatea ratele de creștere economică?
Una din axiomele economiștilor este că un anume grad de inegalitate este necesar pentru a susține motorul economic. Fără promisiunea beneficiilor economice importante investitorii nu ar mai risca iar inovația s0ar opri în loc. În 1975, economistul american Arthur Okun a afirmat că societățile nu pot avea simultan și egalitate perfectă și eficiență perfectă și că trebuie să aleagă cât anume să sacrifice de la una pentru alta.
Multe analize recente s-au concentrat asupra acestei relații și asupra costurilor inegalității economice. Conform acestora, inegalitatea poate afecta creșterea economică de exemplu atunci când cei cu venituri scăzute nu au o asistență de sănătate adecvată, lucru ce afectează productivitatea sau atunci când aceștia nu au capacitatea de a investi în educație. Inegalitatea poate duce și la instabilitate economică și financiară. Voci cu autoritate în economie, precum Ben Bernake sau Larry Summers afirmă că inegalitatea contribuie la fenomenul de „economisire generală” – atunci când cererea agregată a unei economii scade pentru că indivizii fie nu au bani sau nu doresc să-i investească în achiziționarea de bunuri. Fenomenul apare în cazul inegalității datorită faptului că cei înstăriți sunt mult mai puțini probabili să cheltuiască – să introducă în circuitul economic, venitul marginal. În momentul în care fenomenul de economisire se generalizează, rata dobânzilor scade (băncile nu mai au nevoie să atragă capital), prețul bunurilor imobiliare crește, ceea ce încurajează împrumuturile și îngreunează capacitatea băncilor naționale de a administra politica monetară.
Concluzia este că puțin mai multă redistribuire îmbunătățește calitatea și cantitea creșterii economice.
Sursa: The Economist.
