Mike Lofgren este un autor cu o experiență de peste 30 de ani în cadrul Congresului Statelor Unite, iar într-un articol recent acesta pune ascensiunea unui politician precum Donald Trump pe seama clasei politice americane ce a manipulat publicul în susținerea unui de război permanent după atentatele de la 11 Septembrie, prin crearea unei stări generale de teamă și insecuritate în rândul populației.
Acesta își începe expunerea cu un celebru citat al fostului lider nazist, Hermann Göering, ce afirma că „poporul poate fi mereu adus la dorințele liderilor săi. Acest lucru este ușor. Tot ceea ce trebuie să faci este să le spui este că se află în pericol, în fața unui atac, și să denunți pacifiștii pentru lipsa lor de patriotism și pentru faptul că expun țara în fața unui pericol. Funcționează la fel în toate țările.”
În ceea ce privește realitatea acestui război împotriva terorii, Lofgren remarcă că este cel mai lung război continuu din istoria SUA, cu cheltuieli bugetare de peste 4 trilioane de dolari. În ciuda acestui fapt consensul în cadrul comunității de informații este că Statele Unite se află într-un pericol mai mare ca oricând în ceea ce privește posibilitatea unui atac terorist. Singura concluzie logică este că Statele Unite au cheltuit peste 4 trilioane pentru mai puțină securitate. Întrebarea esențială este de unde anume vine această contradicție?
În ceea ce privește terorismul datele arată că din punct de vedere statistic acesta reprezintă o cauză a mortalității neglijabilă: posibilitatea de a fi o victimă a unui atac terorist in SUA sunt la fel cu cele de a muri strivit de televizor. Cu toate acestea, remarcă Lofgren, în tot acest timp absolut fiecare membru al clasei politice americane a ținut în prim plan această problemă cu intenția de a menține teama de un atac terorist vie în rândul populației. Iar după cum remarcă acesta, acest lucru a funcționat.
„Votanții republicani în cadrul alegerilor primare din statul Carolina de Sud au declarat terorismul ca fiind principala lor grijă, devansând clar problema unei economii stagnante, cu salarii scăzute; deteriorarea standardelor de trai și faptul că statul are cea mai scumpă și cea mai inaccesibilă asistență medicală din lumea dezvoltată. Operativii statului de securitate trebuie să se fi simțit mândrii de reușita lor: printr-o condiționare continuă, agenda lor a devenit acum un adevărat crez pentru un segment important al electoratului.”
Dar, continuă autorul Mike Laofgren, a existat o eroare în calculele acestora, prin prisma faptului că alegătorii ce au considerat terorismul cea mai importantă problemă l-au votat în marea lor majoritate pe Donald Trump. În opinia autorului, grupurile de interese ale aparatului de securitate, un subset al intereselor corporatiste, nu-l doresc pe Trump. „Aceștia ar prefera să mențină actuala oligarhie corporatistă ce oferă o fațadă a unui proces democratic prin susținerea unor candidați siguri, obedienți și pre-programați. De la începutul războiului împotriva terorii această șaradă a funcționat eficient: Bush sau Keryy, Obama sau McCain, Obama sau Romney – iar în anul acesta Jeb Bush/Rubio sau Hillary” continuă articolul.
Succesul electoral al lui Trump, consideră Mike Laofgren, nu reprezintă un semn că publicul general s-a trezit în masă și a realizat că a fost mințit constant de marile corporații și marionetele lor politice. „Din contră, o mare majoritate a electoratului s-a lansat decis în direcția opusă; aceștia s-au săturat de democrația aparentă și au decis să încerce puțin fascism, fără batăile de cap cauzate de drepturile omului sau de regulile instituționale. Această fugă din fața rațiunii este atât un simptom cât și o reacție la patologiile ce au dominat discursul public în ultimii 15 ani”.
Sursa acestei schimbări este, pe de o parte, o urmare directă a complexului media conservator ce se pare că a dat naștere unui nou element demografic – după 20 de ani de Rush Limbaugh și Fox News, tot felul de indivizi paranoici ostili, ce până atunci erau izolați în rândul populației și irelevanți politic atâta timp cât ideile lor nu făceau parte din discursul public a permis formarea unui grup insular acum, cu o identitate proprie, alimentată de ură. Dar, după cum notează Mike Laofgren, „pe cât de mult Partidul Republican l-a creat pe Trump, împarte această vină cu grupurile de interese de securitate trans-partidice. Politicienii, generalii, directorii CIA, războinicii din organizațiile de analiză și experții în terorism, cu toții au promovat în mod constant un mesaj de panică în rândul alegătorilor în ultimii 15 ani”.
În această idee, este interesant răspunsul pe care noul prim-ministru al Canadei, Justin Trudeau, l-a oferit când a fost întrebat ce părere are despre Donald Trump. „Mă declat împotriva unei politici bazate pe diviziune, pe frică, a unei politici intolerante și al unui discurs public plin de ură. Dacă permitem politicienilor să aibă succes prin faptul că seamănă frică în rândul populației, nu vom ajunge într-o stare de siguranță. Frica nu ne poate oferi siguranță. Ea doar ne face mai slabi”.
Sursa: Truthout
