Economic

Raghuram Rajan și pericolul „banilor din elicopter”

foto: Paul Morigi

Într-un articol apărut pe blogul celor de la New Yorker, sub semnătura lui John Cassidy, jurnalist ce acoperă temele de actualitate economică, acesta trece în revistă un aspect critic formulat de economistul indian Raghuram Rajan față de o idee ce este din ce în ce mai des menționată în rândul autorităților economice internaționale și cunoscută generic, sub numele de „bani din elicopter”. Raghuram Rajan este în prezent guvernatorul băncii centrale a Indiei, însă el este un nume respectat în rândul economiștilor la nivel internațional, mai ales după semnalele de alarmă pe care le-a tras corect înaintea crizei financiare din 2008. În ceea ce privește această politică economică, numele ei vine de la o propunere a lui Milton Friedman, care, mai în glumă mai în serios, a sugerat că pentru a stimula economia în momentele de criză băncile centrale ar putea pur și simplu să arunce cu bancnote din elicopter.

Această dezbatere vine pe fundalul unei crize cu care se confruntă băncile centrale, și anume faptul că după o lungă perioadă în care se tot încearcă stimularea economiilor acestea par să rămână într-un stadiu de apatie, caracterizate de un nivel scăzut al cererii. Iar cele două tipuri de măsuri ce de regulă funcționau în această situație – quantitative easing (tipărirea de bani și introducerea lor în economie prin intermediul băncilor comerciale) și reducerea ratei de dobândă (în prezent aceasta este pe tărâm negativ, adică depunătorii plătesc băncile pentru a le ține depozitele), nu par a mai funcționa. De aici și ideea de a se încerca stimularea economiei prin oferirea de capital oamenilor de rând, care sunt mult mai probabili să reintroducă acești bani în circuitul economic și nu să-i depună în bănci, un fel de people's quantitative easing.

Argumentul pe care economistul indian îl aduce împotriva acestei propuneri subliniază faptul că o astfel de politică ignoră așteptările indivizilor, altfel spus, modul în care oamenii interpretează această politică și starea economiei. În teorie, oamenii ar lua acest nou capital „picat din cer” și i-ar cheltui imediat. Însă, Rajan indică o altă posibilitate: „Cineva care ar primi acești bani și ar vedea cum banca centrală aruncă cu bani pe fereastră va spune 'Ăștia au înnebunit! Toată lumea a înnebunit! Mai bine pun de o parte cât de mult pot pentru că nu știu ce se va întâmpla”.

În acest nou scenariu majoritatea noului capital ar ajunge tot în bănci, și în loc de a spori investițiile în economie, nu ar avea un impact semnificativ asupra dinamicii economiei. Argumentul lui Raghuram Rajan vizează ideea că indivizii și toți agenții economici pot fi influențați în a investi capital doar prin ieftinirea costurilor capitalului. După cum subliniază economistul indian această idee este infirmată de faptul că gradul de economisire a crescut chiar dacă rata dobânzii este negativă. Ceea ce contează la fel de mult, consideră acesta, sunt așteptările și gradul de încredere al publicului în ceea ce privește evoluția economică. Deducțiile pe care indivizii le fac de pe urma politicilor monetare ale autorităților trebuie să crească gradul de încredere în stabilitatea și evoluția pozitivă a unei economii, însă dacă aceștia observă politici ce par mai degrabă născute din panică – acestea pot întări sentimentul de nesiguranță și incertitudine în rândul publicului, și deci să conducă la efectul opus de creștere a gradului de economisire.

Sursa: New Yorker.

Cele mai citite stiri

To Top
Loading..