În momentele de criză, cum este și cel în care ne aflăm acum după atentatele din Bruxelles, în spațiul public își fac apariția o serie de idei ce tind să acapareze o parte a publicului prin simplitatea soluțiilor pe care le propun. Tot ceea ce trebuie să facem pentru a rezolva această problemă este x, ni se spune. Iar liderii politici ce stau în spatele unor astfel de idei ne par persoane decise, capabile de acțiune, să facă ceva. Din păcate, în această categorie intră și apelurile de stopare a valului de imigranți și refugiați ce și-au făcut apariția doar la câteva ore după atentatele din capitala Belgiei. În Marea Britanie politicienii ce susțin ieșirea din Uniunea Europeană au identificat imediat problema pusă de către terorism în politica granițelor deschise ale Uniunii, susținând că acest lucru reprezintă un pericol pentru Regatul Unit. Lucrurile stau și mai rău peste ocean, acolo candidații republicani la funcția de președinte cer interzicea tuturor refugiaților din teritoriile unde ISIS este prezent, sau chiar a tuturor musulmanilor.
Însă, așa cum notează Amanda Taub într-un articol publicat pe Vox.com, „asemenea mesaje vizează în special fricile noastre adânci, intuitive pe care le simțim după un atac ca acesta. Terorismul, în special când este corelat cu grupuri precum ISIS, pare a fi o amenințare ce vine din exterior. Astfel că pare natural să concluzionăm că dacă îi vom împiedica pe străinii periculoși să ajungă în țările noastre, atunci vom fi în siguranță.” Deși o astfel de reacție este poate naturală, ea este și greșită. După cum continuă Amanda Taub, „amenințarea teroristă din Europa, deși în creștere, a venit preponderent nu din partea străinilor ci a cetățenilor europeni. Iar experții în terorism afirmă că amenințarea principală nu vine din partea refugiaților ci a cetățenilor europeni ce au luptat alături de ISIS iar acum se întorc acasă. Închiderea granițelor și avansarea unor măsuri dure împotriva refugiaților nu ne vor oferi o stare de siguranță pentru simplul motiv că nu acolo este sursa problemelor – iar pe lângă faptul că nu ne vor oferi securitate astfel de măsuri for afecta oameni nevinovați”.
După cum știm, majoritatea celor implicați în atentatele din Paris au fost cetățeni europeni. (Și să nu uităm de episodul pașaportului sirian găsit asupra unui atacator tocmai pentru a crea un sentiment împotriva refugiaților.) Salah Abdeslam, cel ce a fost arestat acum două zile în Belgia pentru implicarea în atacurile din Paris este cetățean francez. Complicele acestuia, Najim Laachraoui, este și el cetățean belgian. După cum putem deduce, chiar dacă ISIS este o organizație străină, la mii de kilometrii de inima Europei, asta nu înseamnă că atacurile inspirate sau organizate de această grupare sunt comise de către cetățeni străini, din contră.
Problema principală pare a fi constituită de cetățenii europeni ce s-au dus în Siria să lupte alături de ISIS. Cifrele oficiale arată că Bruxelle-ul a reprezentat una din principalele surse de astfel de „luptători”, cu peste 400 de persoane ce au luptat de partea Statului Islamic. Iar marele pericol vine din partea acestor militanți ce se întorc în Europa după ce au fost antrenați și instruiți de către ISIS. Este absolut evident că niciunul dintre acești luptători nu ar fi fost oprit de o legislație mult mai severă cu privire la refugiați, sau chiar de o închidere totală a granițelor Europei în fața valului de imigranți.
Și aici o soluție simplă pare a fi a nu mai permite tinerilor să meargă în Siria pentru a se alătura Statului Islamic, sau de a-I împiedica să se întoarcă când încearcă acest lucru. Deșiacest lucru afost încercat de către autorități, fără prea mult succes, problema și aici este mult mai complexă. Nu este vorba doar de recruții ISIS ce se întorc acasă ci și de cetățenii europeni ce devin adepții terorismului printr-un proces numit radicalizare. Problema este că acest proces este unul complex, ce nu poate fi redus doar la un anumit tip de cauze – de exemplu marginalizarea economică, el variază de la individ la individ, și este în genere impredictibil – când și cum o persoană decidă să acționeze în virtutea unor idei radicale. Dacă ne uităm la ultimele atentate vom vedea că și acesta este un patern, Said și Cherif Kouachi ce au comis atacurile de la Charlie Hebdo au fost cetățeni francezi, la fel ca și Mohamed Merah care a ucis șapte persoane în Toulouse în 2012, la fel și Nidal Hasan vinovatul pentru atacul de la Fortul Hood, din 2009.
După cum notează în continuare Amanda Taub, situația este complicată și mai mult pentru că acești indivizi, fie că vorbim de recruți ISIS ce s-au întros în țările lor sau de cetățeni ce s-au radicalizat, se pot folosi de rețelele de crimă organizată pentru a-și procura armament, acte false sau alt suport logistic. Problema este că terorismul din Europa nu este o problemă izolată, lucru ce face dificilă combaterea lui.
În concluzie, afirmă autoarea articolului, „adevărata problemă nu este constituită de către refugiați sau imigranți. Și nu doar luptătorii străini. Nu avem nicio dovadă că refugiații sau străinii veniți pe continent reprezintă sursa acestei probleme. Și chiar dacă acești recruți ISIS ar fi principala cauză, ei sunt cetățeni, nici cel mai strict control al frontierelor nu i-ar fi împiedicat să reintre în țară.”
Și atunci care este cauza pentru care multe voci afirmă că principala cauză a unor astfel de atacuri este reprezentată de insecuritatea frontierelor? După acum afirmă și autoarea articolului, „cel puțin dintr-un punct de vedere, este o soluție simplă: a da vina pe străini le oferă oamenilor un mod simplu a a-și reprezenta această problemă și oferă un răspun la fel de simplist, atunci când în realitate soluțiile sunt mult mai dificile. Iar pentru că acest model simplu este atractiv pentru votanții cuprinși de panică, el este un model atractiv și pentru politicieni, în special pentru cei ce au o dirință preexistentă de a bloca sosirea imigranților.”
Sursa: Vox.com
