Se spune că într-o zi din anul 1875, nişte bărbaţi lucrau într-o podgorie din apropierea oraşului elveţian Sierre. Era foarte rece. La amiază ei s-au adunat în jurul unui foc pentru a mânca pâine cu brânză şi pentru a bea puţin vin. Unul din ei a dorit mult să mănânce ceva cald. Astfel şi-a aşezat bucata de brânză pe jeratic până cnd stratul de deasupra a început să se topească. Apoi a răzuit-o pe pâine. Şi aşa s-a născut la raclette!
Există şi alte versiuni ale acestei istorii. Deşi originea ei nu este clar stabilită, la raclette este un aliment foarte renumit, îndeosebi în regiunea muntoasă Valais din Elveţia. Verbul franţuzesc racler înseamnă „a răzui“ şi este foarte potrivit pentru a descrie acest mod neobişnuit de a servi brânza topită. Dar şi mai neobişnuit este modul în care se prepară la raclette.
Când în Valais soseşte vara, zăpada care se retrage face loc unor păşuni bogate. Vacile mănâncă cu plăcere această iarbă grasă şi păscând păşunile ele înaintează până aproape de gheţari. În trecut, ideea de a conserva laptele sau de a-l transporta jos în vale de două ori pe zi pentru a fi prelucrat era de neconceput. Aşadar, soluţia era să prepare brânza chiar acolo, pe loc. Da, brânza era preparată afară în aer liber, acolo unde se afla cireada. Cum?
Un cazan mare, o strecurătoare, lemne pentru foc şi alte ustensile necesare erau transportate pe spatele cailor sau al catârilor la locul respectiv. Din apropiere erau selectate pietre pentru construirea vetrei. Laptele nu era smântânit, şi astfel rezultatul era o brânză delicioasă şi grasă.
Astăzi, cei care prepară brânza în regiunea Valais nu trebuie să lucreze afară, în aer liber. Ei continuă să prepare brânza pe loc, dar pentru aceasta se bucură acum de cabane comode, construite la diferite altitudini. Fiecare cabană dispune de tot echipamentul necesar şi de o pivniţă unde brânza proaspătă este tratată cu o soluţie salină pentru a–şi forma crusta protectoare. Brânzei i se dă o formă rotundă, fiecare roată cântărind circa 5 kg. După aproximativ trei până la cinci luni, roţile de brânză sânt considerate gata.
Conform tradiţiei, la raclette se serveşte cu cartofi fierţi, castraveţi, ceapă, piper şi alte condimente şi, desigur, cu un pahar de vin alb de Valais. Dacă veţi comanda această specialitate la un restaurant, ospătarul vă va aduce la masă o jumătate de roată de brânză cu stratul exterior încă cu băşici din cauza căldurii. Apoi el va răzui o parte din acel strat apetisant care se va prelinge pe cartofii dvs.!
Acasă, puteţi folosi un cuptor electric special pentru la raclette. Unele cuptoare sunt concepute pentru a topi brânza în bucăţi mici, iar altele sunt suficient de mari pentru a corespunde unei jumătăţi de roţi de brânză. Desigur, nu este necesar să aveţi un cuptor special pentru la raclette. Puteţi topi feliile de brânză în propriul dvs. cuptor.
Mulţi oferă acest fel de mâncare musafirilor lor deoarece el este foarte apreciat de toţi şi foarte simplu. Aşadar, data viitoare când veţi avea prieteni la masă, de ce nu aţi încerca să serviţi această specialitate din munţii elveţieni: la raclette!
Surse:wikipedia.org,cheese.com,raclette.com
