Publicistul Ion Cristoiu afirmă că rezultatul votului din 6 decembrie a pulverizat ambiţiile preşedintelui Iohannis de a obţine puterea absolută, românii dându-şi seama că reformele promise de şeful statului sunt o păcăleală, ceea ce ne-a salvat de dictatura de la Cotroceni.
Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:
„Marţi, 1 decembrie 2020, în finalul intervenţiei mele de la Antena 3, am fost rugat de distinsa moderatoare Cătălin Porumbel să adresez Poporului român o urare de Ziua Naţională a României. La o asemenea solicitare, în personalitatea multor inşi publici se produce o fisură prin care ţîşnesc în spaţiul aerian al ţării cuvinte mari, ce – vorba poetului – din coadă ar să sune. Să fii iubită, Patria Mea! Glorie Poporului Român! Spre surprinderea celor obişnuiţi şi chiar lehămesiţi de astfel de răspunsuri de lemn, am zis cam aşa:
Doresc Poporului Român suficientă înţelepciune pentru ca duminică, 6 decembrie 2020, să nu dea nici unui partid şi nici unei persoane puterea absolută.
Pentru cine a urmărit scrierile şi zicerile mele zilnice de vreo lună încoace, a fost limpede la ce mă refeream. În ultima vreme am asistat la un proces de transformare a Republicii semiprezidenţiale în Monarhie absolutistă, de tip Statul sînt Eu. Klaus Iohannis, sfidînd Constituţia, a transformat Guvernul României într-un Muţunache reacţionînd cu Drepţi! Culcat! la deştu’ lui Klaus Iohannis. Există în comerţ un ceas electronic – un gadget – care se luminează brusc, arătînd cifrele orei exacte la bătaia ta din palme. Un ceas asemănător a fost Guvernul Orban pentru Klaus Iohannis. A chemat miniştrii la Cotroceni pentru ca aceştia să-i dea raportul. Un ministru sau mai mulţi, împreună cu premierul. Ministrul îi raporta lui Klaus Iohannis şi-şi nota apoi conştiincios indicaţiile. Potrivit Constituţiei şi procedurilor, ministrul e subordonat premierului. Se crea astfel o situaţie de un absurd halucinant. Premierul asista la o scenă în care ministrul se subordona altcuiva. Dată fiind capacitatea neobişnuită a lui Ludovic Orban de a fi satelit artificial al Preşedintelui, scena devenea grotescă în clipa cînd însuşi premierul îşi nota indicaţiile pe care ministrul trebuia să le îndeplinească.
Un moment culminant al transformării Guvernului într-o echipă de vidanjori ai Preşedintelui a fost cel al şedinţei de Guvern din 5 noiembrie 2020. Şedinţă consacrată măsurilor de Protecţie sanitară împotriva Pandemiei. Venit la şedinţă cu un ceremonial de Regele Soare, Klaus Iohannis le-a citit miniştrilor un text cu măsurile considerate de el a fi decise, miniştrii l-au ascultat conştiincioşi, Klaus Iohannis a plecat din sală, miniştrii au trecut de îndată la votarea ca hotărîre de Guvern a măsurilor comandate de Klaus Iohannis. Măsurile puteau fi adoptate şi fără acest spectacol de tip Moise coborînd cu Tablele Legii de pe Munte. De ce l-a provocat Klaus Iohannis? Pentru a arăta Naţiunii că el e Supremul, în timp ce miniştrii, în frunte cu premierul, nişte bieţi Slujitori.
Campania electorală a dezvăluit un Klaus Iohannis decis să facă totul pentru a avea şi Parlamentul Meu. Prin Parlamentul Meu se înţelegea o majoritate zdrobitoare a Partidului Meu. PNL, cîştigător al alegerilor, urma să fie mădularul cu care Klaus Iohannis, vorba Poporului – urma să ne puncte, puncte. N-a existat conferinţă de presă la Cotroceni, Mesaj adresat Naţiunii în care alegerile din 6 decembrie 2020, constituţional alegeri parlamentare, să nu fie înfăţişate altfel decît Referendum Pro Iohannis. Un moment în care el, Klaus Iohannis, dobîndea Puterea absolută – avea Guvernul Meu, Sistemul Meu, Presa Mea – pentru a reforma România din temelii.
Şi-a venit ziua votului, ziua de 6 decembrie 2020.
Toate ambiţiile lui Klaus Iohannis s-au dus dracului. Participare slabă la vot, cea mai slabă din postdecembrism. Dacă PNL ar fi obţinut o majoritate confortabilă sau mai precis dacă Klaus Iohannis ar fi obţinut majoritatea, n-ar fi însemnat, totuşi, dobîndirea puterii absolute. De la experienţa PSD din 2016, ştim că un scor mare în condiţiile unei prezenţe mici înseamnă un număr mic de voturi, iar un număr mic de voturi înseamnă un număr mic de români dispuşi să te urmeze după alegeri. Cei care au rămas acasă fie n-au vrut să te voteze, fie n-au fost interesaţi de alegeri. La prima greşeală, cum s-a întîmplat cu Ordonanţa 13 la începutul lui 2017, cei care nu te-au votat îşi manifestă antipatia. Din nenorocire pentru Klaus Iohannnis, chiar în condiţiile unei prezenţe catastrofale, PNL, zis şi Partidul Meu, a obţinut un scor dezastruos. S-a conturat astfel ca urmare a votului o majoritate din petice, alcătuită din partide de hăis- cea, o majoritate care în nici un caz nu e majoritatea cerută de puterea absolută la care visa Klaus Iohannis.
Ca de atîtea ori în postdecembrism, poporul a refuzat să dea unui partid şi unui om puterea absolută.
După decembrie 1989, una dintre marile probleme ale României a constat în fragmentarea puterii obţinute prin alegeri parlamentare şi prezidenţiale. Uneori ca în 1996 puterea legislativă s-a împărţit între CDR şi USD. E drept preşedintele, Emil Constantinescu, era de aceeaşi culoare politică de esenţă ca şi Coaliţia, Da, dar cele două părţi ale puterii legislative s-au mîncat între ele. Alteori, deşi puterea legislativă era uriaşă, cum a fost în 2016, preşedinţia aparţinea unui preşedinte de altă culoare politică.
Această fragmentare a puterii a împiedicat implementarea Reformelor de care România are nevoie ca de aer. Avem o Constituţie demult depăşită de mersul vieţii. N-am putut s-o modificăm pînă acum, deoarece n-a existat o concentrare a puterii.
Dacă Klaus Iohannis ar fi vrut puterea absolută pentru a face Reforme, aşa cum pretindea, mai mult ca sigur românii i-ar fi dat-o. Din perioada (Klaus Iohannis, se spune perioadă şi nu peroadă!) campaniei românii şi-au dat seama, după faptele şi vorbele lui Klaus Iohannis, că Reformele erau o păcăleală. Nu pentru ele îşi dorea Klaus Iohannis puterea absolută, ci pentru el. Şi atunci au refuzat să-i dea puterea absolută.
Vă imaginaţi ce s-ar fi întîmplat dacă la 6 decembrie 2020 Klaus Iohannis îşi îndeplinea pohta ce-am pohtit?!
Dracu’ ne lua!
Înţelepciunea Poporului român ne-a salvat de la Dictatura lui Klaus Iohannis”.
