Intuiţia nu conduce întotdeauna la faimă şi bogăţie, nici nu constituie în exclusivitate apanajul geniilor şi multimilionarilor. Pentru cei mai mulţi dintre noi, intuiţia face parte din viaţa cotidiană. Ea poate influenţa într-o anumită măsură multe din deciziile pe care le luăm: de exemplu, decizia de a nu ne încrede într-un străin, hotărârea de a încheia o afacere, bănuiala că ceva nu este în regulă cu un prieten a cărui voce pare puţin diferită la telefon.
Într-o seară din anul 1893, în Detroit, Michigan, un funcţionar care lucra pentru o companie de cărbune a văzut trecând pe stradă cu mare zgomot o maşinărie ciudată compusă din piese de schimb şi roţi de bicicletă. Dintr-odată, a avut o presimţire — o sclipire genială. Într-un fel ştia că aceasta era o invenţie cu perspective de viitor. Şi-a scos imediat toate economiile sale de-o viaţă, o mie de dolari, şi le-a investit în compania inventatorului, ignorând batjocurile experţilor care susţineau că acel obiect bizar nu avea să fie niciodată foarte popular. Circa 30 de ani mai tîrziu, el şi-a vândut acţiunile de la compania automobilistică Henry Ford pentru suma de 35 de milioane de dolari. Fără îndoială, intuiţia sa i-a adus un profit frumos!
O altă persoană care a acţionat pe baza intuiţiei a fost renumitul savant Albert EinsteinV. El a avut o idee — pe care mai târziu a definit-o drept cel mai fericit gând din viaţa sa — care l-a condus la formularea faimoasei teorii a relativităţii generalizate. După opinia lui Einstein, intuiţia a jucat un rol fundamental în descoperirea legilor naturii. Totuşi, nu toate presimţirile lui Einstein s-au bucurat de un astfel de succes. El a mărturisit că odată a irosit doi ani de muncă asiduă în urmărirea unei intuiţii înşelătoare.
Mulţi se bazează pe intuiţie pentru luarea unor decizii mult mai importante: ce carieră să urmeze, unde să locuiască, cu cine să se căsătorească. Când intuiţia dă greş în aceste domenii, preţul poate fi mult mai mare decît irosirea a doi ani de muncă, cum s-a întîmplat în cazul lui Einstein.
O adolescentă, citată în cartea The Intuitive Edge, de Philip Goldberg, a propus această definiţie: „Intuiţia este atunci când eşti sigur de un anumit lucru fără să-l poţi explica“. Potrivit unei definiţii mai oficiale, intuiţia este „o cunoştinţă pe care o persoană o obţine fără vreo amintire conştientă sau raţionament“. Se pare că intuiţia comportă un fel de salt — direct de la observarea unei probleme la cunoaşterea soluţiei. Dintr-odată, ştim un răspuns, înţelegem o situaţie. Aceasta nu înseamnă însă că intuiţia este acelaşi lucru cu un impuls sau cu o dorinţă.
Michael Prietula, profesor asistent în domeniul administraţiei industriale, teoretizează că pe măsură ce se câştigă mai multă cunoştinţă cu privire la un subiect, „se înregistrează o schimbare treptată a modului de gândire şi de raţionare“. Mintea organizează informaţiile în unităţi mai mari, sau blocuri. Acest mod schematic de organizare a informaţiilor îi permite uneori minţii să ocolească paşii mai lenţi şi istovitori ai unui raţionament analitic şi să sară direct la concluzii bazate pe intuiţie, sau presimţiri. Potrivit lui Prietula, intuiţia se îmbunătăţeşte pe măsură ce creierul interconectează un număr mai mare de astfel de „blocuri“.
Să analizăm un exemplu tratat în cartea Brain Function: „Urmăriţi un lăcătuş în timp ce lucrează. Cu o simplă sârmă îndoită el deschide fără greutate un lacăt complicat, fiind parcă ghidat de o intuiţie misterioasă“. Intuiţia lăcătuşului poate părea misterioasă pentru un observator; în realitate, ea provine din ani de experienţă. Cu toţii ne folosim de acest tip de intuiţie. Când mergeţi cu bicicleta, de exemplu, nu vă spuneţi în mod conştient: ‘Ar fi mai bine să mişc roata din faţă puţin înspre dreapta, altminteri mi-aş putea pierde echilibrul’. Nu, creierul ia decizii de acest gen în mod intuitiv, bazându-se pe cunoştinţa pe care aţi dobândit-o prin experienţă.
În mod asemănător, intuiţia lui Einstein în domeniul fizicii nu avea în sine nimic miraculos. Ea decurgea din vasta sa experienţă. Însă experienţa într-un domeniu poate să nu conducă la intuiţie în alt domeniu. Astfel, intuiţia lui Einstein nu i-ar fi fost de vreun folos într-o problemă din domeniul instalaţiilor.
Surse:psychologies.ro,wikipedia.org,psychologytoday.com,
