Economic

Românii cu credite ipotecare nu vor să-și dea casa băncii

Un român supărat pe sistemul bancar a trimis la redacţia revistei Capital o scrisoare deschisă în care îşi exprimă nemulţumirile.

”Dragi bancheri, nu vă fie teamă! Românii cu credite ipotecare nu vor să-și dea casa băncii. Vor rate mai mici, rate pe care să și le permită, rate pe care băncile au refuzat în toți acești ani să le diminueze. Majoritatea creditelor luate de populație nu au fost luate în scop speculativ, așa cum susțin domniile voastre. Au fost pentru locuire, pentru întemeiere de familii, pentru vise de-o viață. I-ați adus la exasperare cu dobânzile până la cer, mai mari de la lună la lună, cu penalizări la penalizări, cu comisioane și taxe pentru orice, inclusiv pentru ziua de mâine.

Ați fost atât de opaci la negocierile cu clienții încât i-ați făcut să-și amaneteze sufletele vouă și să se gândească la cele mai drastice soluții. I-ați adus în pragul incapacității, în pragul sinuciderii pe unii. Niciunul nu v-a cerut pomană, niciunul nu v-a cerut rate derizorii, ci doar sprijin într-un moment în care economia României se ducea de râpă, salariile și pensiile erau tăiate, bonusurile și alte facilități de bun simț precum bonurile de masă dispăreau mai ceva ca-n reclamele la înălbitori.

Cu un tupeu fantastic le-ați arătat ușa și i-ați împovărat și mai mult. I-ați pus să-și transforme creditele luate în monedă elvețiană în euro, ”ajutorul” vostru traducându-se, de cele mai multe ori, printr-o creștere de cost de circa 2 puncte procentuale, mai pe limba tuturor, printr-o scumpire de 20-30% a creditului. Cum spune englezul, ”been there, done that”. Cu toții am trecut prin asta.

Negocieri? Voi nu știți ce-s alea. Sau cel puțin nu cu oamenii de rând. Pe aceștia i-ati batjocorit cu reduceri de rată de 1-2-3% chiar și în zilele de Black Friday. Iar 20-30 de euro la o rată de 600 euro este o picătură într-un ocean. V-am cerut 400 de euro, nu o sută sau grație totală. Știu, ”nu se poate mai mult”, este răspunsul vostru unanim și repetat, indiferent dacă vă numiți Banca X sau Banca Y.

Am contabilizat peste 10 astfel de negocieri cu voi, la nivel înalt, nu la cel de director de sucursală, toate finalizate în detrimentul meu, indiferent de momentul discuției sau de interlocutor. Gândirea pozitivă și speranța au fost înlocuite cu frica de voi, cu atacuri de panică, cu disperarea de a face orice să găsesc banii pe care să vi-i dau. Cu un euro crescut, cu scumpirea traiului, cu restructurările salariilor, ratele s-au achitat cu întârziere sau parțial. Dar nu v-a interesat că v-am prevenit și v-am solicitat ajutor. Nu ați luat în calcul faptul că nu mai pot plăti și că într-o zi voi marca pierderea și voi renunța, cu toate consecințele de rigoare.

Ați continuat în stilul vostru. Nu v-a interesat nici că apartamentul de 2 camere dintr-un cartier bucureștean nu mai face 125.000 de euro, ca-n 2007-2008, când mi-ați dat creditul după ce v-am achitat 25% avans, plus comision de acordare și altele de genul. Ați vrut profit, camătă, îndatorare. Le-ați obținut. Am plătit prețul noi toți, aștia cu credite luate în acei ani, aștia rău platnici, cum ne spuneți.

Aștia care am avut toată bunăvoința din lume de a nu ajunge aici și care ne-am milogit de voi să ne diminuați ratele pe bune, nu cu restructurări și perioade de grație care scumpeau pe furiș ratele de la anul. Cum poți numi altfel binefacerea voastră, cand mi-ați dat 100.000 de euro, iar soldul după 8 ani de plată și ”ajutoare” de-ale voastre a ajuns la 160.000 de euro, la finalul creditului, peste 25 de ani, urmând să vă fi achitat aproape 300.000 de euro?

În toți acești ani lipsiți de deschidere din partea voastră, mulți dintre noi au pierdut lupta. Pe unii i-ați îngenunchiat voi, alții, precum subsemnatul, au renunțat în momentul în care au înțeles că e un drum fără sfârșit. V-am propus nenumărate soluții pentru a nu vă transforma într-o agenție imobiliară, iar în așteptarea răspunsului, mișelește, mi-ați infipt cuțitul în spate, pentru ultima oară.

Viteza cu care ați schimbat butucul locuinței – aia pe care nu am luat-o să fac speculă imobiliară-, a fost aproape la fel de mare ca cea cu care ați schimbat regulile în timpul jocului. Unii dintre noi încă mai rezistă, iar votul de azi este pentru ei.

Legea dării în plată nu este legea care îți permite să dai casa băncii, ci legea care-ți permite să-ți negociezi corect rata lunară. Este legea care-i obligă pe bancheri să te asculte și pe tine, nimicul ălă care ți-ai permis să le ceri bani și pe care l-au sclavagit până la final. Și, culmea, este legea care-ți permite să-ți achiți ratele, să-ți păstrezi casa", conchide datornicul.

Legea prin care cei cu credite imobiliare pot să scape de împrumut dacă dau casa cumpărată băncii i-a înfuriat pe reprezentanții sistemului bancar, care au anunțat că prima consecință va fi scumpirea creditelor.

Practic, 800.000 de români care au făcut un credit ipotecar şi care nu îşi mai pot permite să îşi achite ratele pot da bunul ipotecat băncii, chiar dacă valoarea acestui bun nu acoperă în totalitate creditul. Altfel spus, banca nu va mai avea dreptul, ca până acum, să recupereze întreaga valoare a împrumutului oferit, ci ar rămâne doar cu casa. Nu se va putea duce către alte proprietăţi ale debitorului sau către alte venituri ale acestuia.

Cele mai citite stiri

To Top