Economic

Martin Wolf, Financial Times: „Germania este principala problemă a zonei euro”

Influentul columnist al celor de la Financial Times afirmă în ultimul său articol că Germania reprezintă cea mai mare problemă economică a zonei euro, lucru datorat în principal politicilor sale macroeconomice pe care încearcă să le impună la nivelul întregii uniuni monetare.

De ce insistă Germania pentru o astfel de politică macroeconomică și cât de mult contează acest lucru? După cum afirmă M. Wolf, „acest fapt contează enorm, iar parte a răspunsului la prima întrebare este faptul că Germania este un creditor. Criza financiară i-a oferit o voce dominantă cu privire la politicile zonei euro. Însă acesta este un aspect bazat pe putere, nu pe îndreptățire. Interesele creditorilor sunt importante. Dar ele sunt doar parțiale, nu interese generale”.

Recentele critici ce au fost aduse de autoritățile de la Berlin au fost îndreptate în special împotriva politicilor Băncii Central Europene, și anume asupra deciziei acesteia de a scădea rata dobânzii la un nivel negativ și a politicii de quantitative easing, ce vizează stimularea economiei cu capital. Reproșurile au ajuns la un asemenea nivel, încât ministrul de finanțe german, Wolfgang Schauble, a afirmat că BCE poartă o parte din vină pentru succesul partidului anti-european Alternativa pentru Germania.

Gama de critici adresate BCE este extrem de largă: „fac nenecesară reforma în statele membre cu probleme, au eșuat în a reduce nivelul datoriilor, subminează solvența companiilor de asigurări, fonduri de pensii și a băncilor, cu greu au reușit să mențină inflația peste zero, conduc la nemulțumire în cadrul proiectului european. Pe scurt, politica BCE a devenit o amenințare la stabilitatea zonei euro”. Aceste critici sunt în concordanță cu o viziune convențională a autorităților de la Berlin cu privire la o politică macroeconomică ideală, ce are la bază trei elemente esențiale: un buget în echilibru (în majoritatea) cazurilor, o stabilitate a prețurilor (cu o preferință asimetrică pentru deflație) și o flexibilitate a acestora din urmă.

În opinia editorialistului de la FT, această politică economică este una rezonabilă pentru o economie mică, sau chiar funcțională pentru una precum cea a Germaniei, ce are o industrie de export extrem de competitivă, însă nu poate fi generalizată la întreaga economie a zonei euro, ce este de trei ori mai mare decât a Germaniei și mult mai închisă.

Problema principală a economiei zonei euro o reprezintă nivelul cererii globale extrem de scăzut. După cum arată M. Wolf, în ultimul trimestru al anului 2015 nivelul cererii reale în zona euro a fost cu 2% mai scăzut decât în anul 2008, și cu 10% mai mic față de economia SUA. După cum remarcă acesta, „slăbiciunea severă a cererii agregate lipsește din majoritatea criticilor germane”. Iar în ceea ce privește BCE, președintele acesteia, Mario Draghi, a subliniat corect că rata dobânzii negativă nu reprezintă problema, ea este doar un simptom a cererii insuficiente de pe piața euro.

Evident, „politicile de creștere a cererii agregate”, continuă Martin Wolf, „nu sunt populare în țările creditoare cum este Germania. Însă argumentul că pericolul vine din partea politicilor de destindere fiscală ignoră pericolele ascunse în politicile de austeritate. Se asumă că deflația nu reprezintă niciun pericol. Însă aceasta ar crește nivelul real de îndatorire, ar submina flexibilitatea veniturilor reale, și chiar ar afecta eficacitatea politicilor monetare, pentru că ar fi mult mai dificil să se ajungă la dobânzi negative atunci când ar fi nevoie. O spirală deflaționistă ar fi o amenințare mult mai severă decât o rată negativă a dobânzilor”.

Concluzia editorialistului de la FT este că politica zonei euro va eșua dacă va viza doar interesele creditorilor, iar dacă autoritățile de la Berlin nu sunt fericite cu aceste politici ar trebui să facă uz de dreptul lor la exit.

Sursa: Financial Times.

Cele mai citite stiri

To Top